duminică, 23 ianuarie 2011

Câteva gesturi de bază şi originea lor

Majoritatea gesturilor de bază ale comunicării sunt aceleaşi în întreaga lume. Când oamenii sunt fericiţi, zâmbesc; când sunt trişti sau supăraţi, se încruntă sau devin posaci. A încuviinţa dând din cap înseamnă, aproape în mod universal, "da" sau o aprobare. Este una din formele înclinării capului şi pare a fi un gest înnăscut, utilizat şi de oamenii nevăzători şi surzi. Clătinatul capului într-o parte şi alta pentru a indica un "nu" sau o negare este, de asemenea, un iversal şi se prea poate să fie un gest deprins imediat după naştere. Când sugarul se satură de lapte începe să-şi clatine capul la stânga şi la dreapta pentru a îndepărta sânii mamei. Când copilaşul a mâncat deja suficient, întoarce capul într-o parte şi alta pentru a-şi împiedica părinţii să-i mai dea de mâncare şi, astfel, învaţă repede să utilizeze gestul clătinatului capului pentrue xprimarea dezaprobării sau a atitudinii sale negative.
Originea evolutivă a unor gesturi poate fi urmărită până în trecutul nostru animal, primitiv.Scrâşnetul dinţilor provine din actul atacului şi este folosit şi astăzi de omul modern, sub forma rânjetului sau a altor gesturi ostile, chiar dacă acesta nu mai atacă cu dinţii. Zâmbetul a fost iniţial un gest de avertizare, în timp ce astăzi este asociat unor gesturi de exprimare a bucuriei.Ridicatul din umeri este, de asemenea, un bun exemplu de gest universal, care se utilizează pentru a semnala că o persoană nu ştie sau nu înţelege despre ce se vorbeşte. Este un gest compus, alcătuit din trei părţi principale: palmele deschise, umerii ridicaţi şi sprâncenele înălţate.
Figura 1. Gestul ridicării din umeri

Tot aşa cum limbajul verbal diferă de la o cultură la alta, şi limbajul non-verbal poate fi diferit în diferite culturi, în timp ce un gest poate fi răspândit într-o cultură dată însoţit de o interpretare clară, într-o altă cultură acelaşi gest poate fi lipsit de sens sau poate avea un înţeles total opus. Săluăm, de exemplu, interpretările culturale şi implicaţiile a trei gesturi manuale larg răspândite— gestul "inel", gestul degetului mare şi gestul semnului "V".


Gestul "inel" sau "OK"

Acest gest a fost popularizat, în Statele Uniteale Americii, la începutul secolului al XlX-lea, probabil de ziarele care în acea vreme au făcut o modă din a utiliza iniţiale pentru prescurtarea frazelor uzuale. Există multe păreri diferite privind semnificaţia iniţialelor"OK". După unii, ele înlocuiesc expresia "all correct" (totul este înordine), care putea fi scrisă în mod greşit "oll korrect"; după alţii, ele ar marca opusul lui"knock-out", adică K. O. Menţionăm şi o altă teorie care susţine că aceste iniţiale sunt abreviaţia locului de naştere 'OldKinderhook" al unui preşedinte american din secolul al XlX-lea, care a utilizat aceste iniţiale ca slogan în campania sa electorală. Nu vom aflaprobabil niciodată care din aceste explicaţii este corectă, dar cert este că "inelul" reprezintă litera"O" în semnul

Figura 2. "Totul este OK""OK".

Sensul lui "OK" este identic în toate ţările vorbitoare de limba engleză, şi, deşi acest sens s-a răspândit în întreaga Europă şi Asie, în anumite locuri originea şi sensul gestului sunt diferite, în Franţa, de exemplu, gestul "inelului" semnifică si "zero" sau "nimic"; în Japonia poate însemna"bani"; în unele ţări mediteraneene este un semn pentru gaură şi adesea se utilizează pentru indicarea homosexualităţii.
Pentru cei care călătoresc în străinătate regula cea mai sigură este să se supună principiului: "Când teafli la Roma, comportă-te aşa cum se comportă cei din Roma". în felul acesta vom putea evita posibile situaţii neplăcute.

Gestul degetului mare ridicat

În Marea Britanie, Australia şi Noua Zeelandăgestul degetului mare ridicat are trei înţelesuri: îl folosesc,deobicei,auto stopiştii când doresc săfie primiţi într-un vehicul;este un semn de OK; iar atunci când degetul mare este ridicat brusc, el devine un semn de insultă, având un sens ordinar, obscen. în unele ţări, cum este Grecia, acest gest înseamnă ceva trivial şi ne putem închipui dilema unui auto-stopist australian utilizând acest semn printre greci. Când un italian numără de la unu la cinci, el foloseşte acest gest pentru "unu", iar degetul arătător va fi "doi", în timp ce majoritatea australienilor, americanilor şi englezilor indică numărul "unu" cu degetul arătător şi numărul "doi"cu cel de mijloc, în acest caz degetul mare va reprezenta numărul "cinci".
Degetul mare este utilizat, în combinaţie cualte gesturi, şi ca semn a! puterii şi superiorităţii sau în situaţiile când cineva vrea să ne îmbrobodească, într-un alt capitol vom relua analiza utilizării degetului mare în aceste contexte specifice.


Seninul "V"

Figura 4. "Ţi-o bag... "
Acest semn este răspândit în întreaga Australie,Noua Zeelandă şi Marea Britanie şi semnifică ceva trivial.
Winston Churchill l-a popularizat ca semn al victoriei în timpul celui de-al doilea război mondial,numai că, în versiunea sa, palma arată spre înafară,pe când palma întoarsă spre vorbitor reprezintă varianta insultătoare, obscenă Totuşi, în cea mai mare parte a Europei şi versiunea cu palma spre interior înseamnă 'Victorie", aşa că un englez care utilizează acest semn în sens de "Ţi-o bag..." îl vaului, probabil, pe interlocutorul său, care se va întreba la ce victorie s-a gândit oare englezul. Acest semnal înseamnă şi numărul "doi" în multe locuri din Europa; dacă europeanul insultat este barman,drept răspuns el poate oferi englezului sau australianului două halbe de bere.

Aceste exemple arată că interpretarea greşită a gesturilor poate provoca consecinţe neplăcute şi că întotdeauna trebuie luat în consideraţie mediul cultural al oamenilor înainte de a trage concluzii pripite din limbajul trupului sau din gesturile lor.De aceea, în afara unor exemple specifice, analiza noastră va avea în vedere, cu prioritate, o anumită zonă culturală şi se va referi, în general, la oameni albi adulţi, din clasa mijlocie, crescuţi în Australia, Noua — Zeelandă,Marea Britanie, America de Nord şi în alte locuri unde engleza este principala limbă vorbită.


Un comentariu: